Unu-doi, doi-zece
Simte-o p-asta
Înțelept ca un indian, înțeleg că viața mi-a fost dată în dar
Să simt, să văd, să cânt, să râd, să-ți las asta cât mai sunt pe Pământ
Cuiva drag din familia mea îi mulțumesc că mi-a dat gena să iubesc muzica
Și știu că îmi bate la fel inima
Și sângele meu e tot de la ea
D-asta dacă nu erai tu, nu știu cum eram eu
Și te voi iubi mereu, bunico
Că m-ai învățat să scriu și să citesc, să cânt
Îți mulțumesc pentru asta, bunico
Că m-ai crescut, că mi-ai dat să mănânc
Că m-ai făcut să râd, bunico
Știi că n-o să uit și cât timp ai trăit
Zi de zi îți mulțumesc, te iubesc
Știu un boxeor, nu e povestea oricui
Omul și-a făcut de toate doar cu mâna lui
Și dacă ești de modă veche și umblai prin București
Sigur l-ai întrebat vreodată "Jane, ce gătești?"
Sau la mare cu Aurica Andreescu
Sunt nepotul bucătarului-sef Ion Popescu
Romanțe și radio, pistolar în Cișmigiu
Tot ce mi-ai scris atunci pe poze, știu
Țuică fiartă, casa părintească, jupânești, armata, război
Ce-o vrea Tatăl Ceresc, întors înapoi din noroi
Și din mers în fugă pentru o viață mai frumoasă cu o noapte mai lungă
Încă havane, carne, banane, doamne cochete, bacșișuri babane
Săli și saloane, familii regale
Pus ban pe ban și scos un neam din foame
Eu știu unu mai tare, și-acum știi și tu
Eroul meu preferat e bunicu'
Că m-a învățat să lupt, niciodată nu renunț
Pentru că știu asta de la bunicu'
Și-acum e timpul să-i mulțumesc pentru tot ce m-a învățat
Tot ce știu de la bunicu'
Te port în suflet cu iubire și respect
Că știu filmul vieții tale, să-ți port chipul mai departe e o onoare
Avem strămoașe românce, femei frumoase
Ce se trag de la munte ca niște garoafe
Și poeți ce-au scris volume în linia întâi din război
Faptul că lupt să mai cânt e de la voi
Știu de unde vin, știu unde mă duc
Știu că mă saluți, știi că te ascult
Și știu că până plec mai am ceva de făcut
Să mă bucur o viață că v-am cunoscut
Să mă bucur de viață, că așa m-ați crescut
Să fac pași în față câți am de facut
Să nu uit timpul trecut și să-nvăț din asta
Și pentru viitor să deschid fereastra
Să dau cu pace, să am grijă de spirit
Să primesc în dar limpezirea gândirii
Să am puterea firii și în suflet să port focul nestins al iubirii
Oamenii și locul meu drag de unde mă trag
Știi că mi-e dor de toate, bunico
Și știi că modul meu e atât de urât
Că nu ești acolo tu și bunicul
Dar știu că de undeva primesc semne, e bine
Mă-ntâlnesc cu oameni dragi, simt că ia-ți trimis la mine
Și știu că sunteți aici în suflet scriși
Primim o romanță de dor pe care plâng trandafirii
Ooh