Sunt fratele mai mic şi-i ştiu pe toţi care simt ce zic
Ştii ce zic, era mai bine când nu ne doream nimic
C-aud des "N-am timp", mă rupe că timpul e tot
Şi pierdem prea uşor, alergând după confort
Nu vezi? Câştigi, crezi, când de fapt îl pierzi
Îmi amintesc sute şi zeci de nopţi şi după-amiezi
Ca cireşarii în expediţii, puşi pe avarii
Muream să zburăm din colivii precum canarii
Mai tineţi minte? Visam c-o să fim ăia tarii
Băi, ce distracţii la modul "Hai să bem ca barbarii"
Toate s-au dus, acum mă simt în plus
Au fost atâţia acolo sus, dar n-am uitat ce-au spus
"Ce faci, fine, cum o duci, eşti bine?"
Aud chipuri vorbind cu cei dragi să simt că-i pasă cuiva de mine
Cum vine asta? Unii m-aţi uitat precum liceul
Adiţă face tot rap, e prăjit derbedeul
Zici tu, odinioară mai cântai şi tu
Ştii tu, mai povesteam cum trece timpul
Acum e simplu, toţi fug acasă şi beau singuri
Dar toţi se gândesc la cum era, fine, fii sigur
Că toţi rămânem blocaţi între ziduri
Când eram mici noi nu ştiam de ce aveţi riduri
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi
Nu înţelegeam de ce primeam în dar doar ştifturi
Că toţi rămânem blocaţi între ziduri
Când eram mici noi nu ştiam de ce aveţi riduri
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi
Nu înţelegeam de ce primeam în dar doar ştifturi
Şi ne întrebam toţi când ne duceam la şcoală
"De ce nu?", când auzeam "Noi n-avem bani, mamă"
Tata îmi zicea "Ce vrei, să dau în cap, să fur?"
Ziua plecat la muncă şi seara mahmur
Întrebi de ce înjur? Aşa am fost crescut
Pe palier cu noi stătea un vecin surdomut
Şi spunea şi el ce-l doare, scriindu-mi pe o foaie
Şi înjura, frăţioare, că n-avea puţină sare
Pentru mâncare, că viaţa l-a ţinut pe tuşă
Ţin minte că adormea beat uneori la uşă
Trăia din pomeni, cerșea în cimitir
După atâţia ani de muncă şi tu te mai miri
De ce păpuşa de la doi zâmbea la noi
În scară, bucuroasă c-a scăpat de vreun gherţoi
Ţin minte, coi, eram puşti, o făceam să râdă
Şi când am aflat ce făcea, a început să plângă
Viaţa e cruntă, acum probabil e căruntă
Sper că e bine şi o sărut dacă m-ascultă
Şi ştiu cine mai cântă, fine, cât am să fiu viu
Asta e pentru toţi pe care i-am înţeles mai târziu
Că toţi rămânem blocaţi între ziduri
Când eram mici noi nu ştiam de ce aveţi riduri
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi
Nu înţelegeam de ce primeam în dar doar ştifturi
Că toţi rămânem blocaţi între ziduri
Când eram mici noi nu ştiam de ce aveţi riduri
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi
Nu înţelegeam de ce primeam în dar doar ştifturi
Că toţi rămânem blocaţi între ziduri
Când eram mici noi nu ştiam de ce aveţi riduri
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi
Nu înţelegeam de ce primeam în dar doar ştifturi
Că toţi rămânem blocaţi între ziduri
Când eram mici noi nu ştiam de ce aveţi riduri
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi
Nu înţelegeam de ce primeam în dar doar ştifturi
Că toţi rămânem blocaţi între ziduri
Când eram mici noi nu ştiam de ce aveţi riduri
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi
Nu înţelegeam de ce primeam în dar doar ştifturi
Blocaţi între ziduri
Noi nu ştiam de ce aveţi riduri
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi
Nu înţelegeam de ce primeam în dar doar ştifturi
Că toţi rămânem blocaţi între ziduri
Când eram mici noi nu ştiam de ce aveţi riduri
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi
Nu înţelegeam de ce primeam în dar doar ştifturi
Pace pentru tenişii ăia vechi, ăia ieftini, furia roșie, turbo
Pace pentru toţi golanii cu care o ardeam prin lifturi
Că toţi rămânem blocaţi între ziduri
Când eram mici noi nu ştiam de ce aveţi riduri
Călătoream pe-atunci urcându-ne pe lifturi
Nu înţelegeam de ce primeam în dar doar ştifturi
Pace pentru bagabonţii de pe lift
Asta e piesa, fine