E cineva la dans?
Ai grijă ce faci, ce spui
Unele vorbe, stau, ucid, după ce taci și spui
Sămânța unui din cei dragi, și-i pui
În situația de a te lăsa să ajungi al nimănui
Și poate crezi că nu-i totul pierdut
Așa credea și tatăl care și-a crescut
Copilul în pumni o viață
Până când s-a trezit cu o mână în gât și i s-a spus în față
Că dacă îl mai atinge îi rupe gura
Prezentul își găsește în trecut măsura
Așa că orice pas în față costă, învață
Altfel o să-ți fie dor de fosta față
Când o să te privești în oglindă
Ești vinovat, dar speri că nimeni nu o să se prindă
Cauți soluții, paharul se tot umple, dar
Nu-i nimeni în jur cu care să stai la discuții
Cedează, e prea târziu, nu mai contează
Te plângi că lumea nu te mai iubește, dar n-ai habar
Că tot ce ți se întâmplă acum e normal
Sunt doar simple consecințe, cei dragi dispar
Când ești avar, sentimente apar mai rar
Te plângi că lumea nu te mai iubește, dar n-ai habar
Că tot ce ți se întâmplă acum e normal
Sunt doar simple consecințe, cei dragi dispar
Când ești avar, sentimente apar mai rar
Băi, fine!
Spun acum că toate curvele din lume nu poa' să-ți aline
Durerea ce-o porți în tine
Până și-n nopțile senine, sau zilele pline
Dar străine de gândul că va fi bine
Și banii n-o să te ajute, cum nu mă pot ajuta nici pe mine
Ia aminte!
Păstrează aceste cuvinte sfinte
Privește înainte, dă toate-napoi
Și-apoi citește despre ciocoi
Sunt unii vechi și alții noi
Și-o să vezi că tu de aproape doi
Ani ai devenit exact unul dintre ciocoii noi
Tu nu mai ești ca noi, ești de-al lor acum
Ochii tăi sunt goi
Să mor, prevăd c-o să mă-ntorc să mă răzbun pe toți ca un strigoi
Până și fratelui tău îi faci rău prin tot ce faci și ce spui
În curând o să-l faci pe diavol să se teamă pentru slujba lui
Știu că n-ai cui să-i spui că ești de fapt un om bun
Cum să te creadă acum copiii tăi când i-ai lăsat desculți pe drum?
Din fum apar
Tu n-o să mă vezi niciodată clar
Pentru că tot tu ești cel care m-a făcut să dispar
Și cu un singur zar se poate întoarce roata
Dar e-n zadar să mai visezi când vezi c-asta ți-e soarta
Ți s-a închis poarta către pacea sufletească
Și moartea o să te găsească singur și trist acasă
Te plângi că lumea nu te mai iubește, dar n-ai habar
Că tot ce ți se întâmplă acum e normal
Sunt doar simple consecințe, cei dragi dispar
Când ești avar, sentimente apar mai rar
Te plângi că lumea nu te mai iubește, dar n-ai habar
Că tot ce ți se întâmplă acum e normal
Sunt doar simple consecințe, cei dragi dispar
Când ești avar, sentimente apar mai rar
Și-acum, vă rog să mă lăsați să-mi termin
Eu, până la ultima mea suflare, voi fi de partea celor asupriți
♪
Și-acum, ia-ți rămas bun de la ținuturile acestea
De care te desparți pentru totdeauna...