I-ascultă, mă (da)
I-ascultă, mă (da)
I-ascultă, mă (da)
Zi, ce ți-o fi trebuind ție fata asta?
Numește-mă demon, aseară am făcut un înger să plângă
A nu știu câta oară, nu știu ce mi se-ntâmplă
Și încă mai visez când fumez și beau, și vreau să ne fie bine
Dar simt că nu te mai pot ține lângă mine
Și te-nțeleg, sau măcar încerc să mă prefac, știu că te-ai săturat s-auzi mereu
"Îmi pare rău, n-o sa mai fac", dar ăsta sunt
Probabil așa o să fiu și peste ani, știi bine că între mine și tine n-a fost niciodată vorba de bani
Era doar vorba că într-o zi o să mă schimb și-o să mă maturizez
Că o să devin responsabil și-o să încep să mă gândesc
La viitor, la sănătate, la muncă, la casă, la noi
La tot ce ne-a legat odată și la tot ce ne-am dorit amândoi
Atât de mult, nu-mi vine să cred cât timp a trecut
Prin câte am trecut și, mai ales, prin câte-ai trecut
De când ne-am cunoscut, mă-ntreb de ce destinul a decis să ne-ntâlnim
Și apoi ne-a ucis fiecare vis, făcându-ne să suferim
De ce încă ne mai iubim? De ce mai spun ce spun acum?
Și la ce bun? Când las în urmă numai scrum și fum, și tu pleci pe alt drum
De ce n-am reușit să fiu ce mi-am dorit de mic să fiu? De ce n-avem un fiu?
Și mai ales, de ce mai sunt încă viu? Când știu
Că inima mea ea a ta și că tu n-ai să mai fii a mea
Și mai ales când știu că n-o să pot iubi pe altcineva
Mi-a ajuns să te privesc
Ca să simt cât mi-ești de dragă!
Mi-a ajuns să te privesc
Ca să simt cât mi-ești de dragă!
I-ascultă, mă (da)
Zi, ce ți-o fi trebuind ție fata asta?
Mi-a ajuns să te privesc
Ca să simt cât mi-ești de dragă!
I-ascultă, mă (da)
Zi, ce ți-o fi trebuind ție fata asta?
Aș vrea ca cineva să mă bage-n mormânt
Doamne, dă-mi pământ, dar promite-mi
Că n-o s-o mai văd niciodată plângând
Promite-mi că mă vei lăsa s-o văd chiar dacă ea n-o să mă vadă
Și fă-o, Doamne, te rog, să mai zâmbească înc-odată
Mai dă-i o șansă, eu mi le-am risipt pe toate
Mai dă-i o viață, speranță, și mie să-mi dai moarte
Ia-mi zilele blestemate și-ngroapă-mi trupul adânc
Nu mă lăsa să plâng, ci dă-mi măcar trei motive să râd
Și te rog, Doamne, foarte mult, să mă mai lasi din când în când
Să-i mai ascult, fumând, pe Frații Gonzales, cântând, că sunt
Singura mea alinare atunci când inima mă doare, și mă ustură limba de la atâtea cuvinte amare
Și vorbe goale pe care le spun fără să mă gândesc
Că mă grăbesc, și caut să las ceva cât mai trăiesc
Fiecare vers pe care îl spun acum, îl spun direct
La fel ca fiecare pas pe care-l fac atunci când merg singur
Sunt sigur că așa mi-a fost scris
Mi-aș da toată familia la schimb pentru împlinirea unui vis, e trist
Și tu ești trist dacă m-asculți pe mine, copile
Fă ceva să îți fie măcar ție mai bine
Și nu-ți fă griji dacă vei pierde tot ce ai adunat o viață
Îți las un loc de veci lângă poeții morți, dar încă-n viață, învață să nu-ți păstrezi sufletul în gheață
Ieși în față, căci la sfârșit e doar un cimitir și multă ceață
Mi-a ajuns să te privesc
I-ascultă, mă (da)
Zi, ce ți-o fi trebuind ție fata asta?
Cât îmi ești de dragă!
Cât îmi ești de dragă!
Cât îmi ești de dragă!