Sunt un pribeag fără de țară
Rătăcitor prin lungi pustii
Dar am în ceruri o comoară
Și țara mea e-n veșnicii
Mă-ndrept spre cer să-l văd pe Domnul
Să nu mai fiu un peregrin
Căci după ce-am să trec Iordanul
Se va sfârși cu al meu suspin
Mă-ndrept spre cer să-l văd pe Domnul
Să nu mai fiu un peregrin
Căci după ce-am să trec Iordanul
Se va sfârși cu al meu suspin
Voi lepăda a mea povară
Eliberat de crucea grea
Nădejdea mea nu o să moară
Și voi intra-n odihna Sa
Mă-ndrept spre cer să-l văd pe Domnul
Să nu mai fiu un peregrin
Căci după ce-am să trec Iordanul
Se va sfârși cu al meu suspin
Mă-ndrept spre cer să-l văd pe Domnul
Să nu mai fiu un peregrin
Căci după ce-am să trec Iordanul
Se va sfârși cu al meu suspin
Și voi parcurge calea toată
Și voi ajunge al meu sfârșit
Primit voi fi cu bucurie
Acasă când voi fi sosit
Mă-ndrept spre cer să-l văd pe Domnul
Să nu mai fiu un peregrin
Căci după ce-am să trec Iordanul
Se va sfârși cu al meu suspin
Mă-ndrept spre cer să-l văd pe Domnul
Să nu mai fiu un peregrin
Căci după ce-am să trec Iordanul
Se va sfârși cu al meu suspin