Ochii ploii, ochii ploii, Mă săgeată ca strigoii, Ochii ploii cad duium, Și se sparg țipând în drum... Și în stingerea de-o clipă, Grea privire se-nfiripă, Într-o poamă, de-o culeg, Ochii ploii se aleg... Trag perdeaua unui gând, Ochii ploii mă pătrund... Rup în două pâine nouă, Și în miez de pâine plouă Florile de Sânziene, Și-ale ochilor sprâncene, Și câți ochi au fost uciși, Sunt flori albe de caiși...