A-prins că pentru-o clipă,
Cu coada ochiului am zărit,
Ce fără sfârșit se-ntinde,
Spre urzitor a-sfințit.
Nemărginit se-ntinde,
Când mijlocu-mi se-ncinge,
Într-un mănunchi de bice,
În vaste lumi se prinde.
Vrăjitori!
Visători!
Vizionari!
Flăcărari!
Noii luptători: vrăjitori!
Împărțiți la doi: pândari și visători!
Pun scat în patru zări: nemuritori!
Să odrăslească-n soi: șolomonari!
Cu fața către nord,
Întâmpinat de-un orb,
Ce-a numit nespus și-ușor
Mai mult decât aș putea să sorb.
Și-n minte mi-a grăit,
Blând și chibzuit
Și sfatu-i înțelept,
De-l simțești în piept.
Noii luptători: vrăjitori!
Împărțiți la doi: pândari și visători!
Pun scat în patru zări: nemuritori!
Să odrăslească-n soi: flăcărari!
Cel ce ostenit clădește,
Negreșit găsește.
Iar cel ce se tânguiește,
Doar se amăgește.
Cu fața către nord,
Spre stânga mă întorc,
Să mă aflu-n două părți,
Neștiutul să-l trec în hărți.
Noii luptători: vrăjitori!
Împărțiți la doi: pândari și visători!
Tot ce-i tainic și strain
Să-mi tihnească pe deplin.
Pun scat în patru zări: șolomonari!
Să odrăslească-n soi: nemuritori!
Am pecetluit în țel,
Înlănțuind gând cu gând,
Făr' de cusur, desăvărșit în fel,
M-am risipit în vânt.
Înverșunat țin viu în minte,
Să isprăvesc prin fapte simple,
O viață dusă-n tăinicie,
Ce schimbă omul pe vecie.
Încredințez ce-am săvârșit,
Sa fiu golit pân' la sfârșit,
Să nu duc nimic cu mine,
Să las tot ce îmi aparține,
Că-i eșec sau biruință,
Orice jind sau năzuință,
Fie ea întru credință,
Sau cea mai împlinită ființă.
Către nord mă cheamă drumul!
Cu învoielile încheiate,
Cu trecutul pe-mpăcate,
Către nord mă cheamă drumul,
Căci de lume se-alege fumul.
Către nord mă cheamă drumul!