Mamă, nu mai doare dorul
Nu mai doare lipsa lui, nu-i
Nu mai simt nimic, am obosit
De cât l-am iubit,
De cât l-am iubit
Am crezut că nu te voi putea uita,
Am crezut că-i pentru totdeauna
Încă simt cum pâlpâie încet dorul tău în mine
N-am crezut că mai e viață după tine
Am să scriu povești despre trecut,
Am să scriu doar ca să nu le uit,
Am să scriu până încet voi dispărea
Știi, eu te-am uitat
Tu nu mă uita,
Tu nu mă uita
Vreau să știi că asta-i răzbunarea mea
Să mă ții printre regrete, lângă inima ta
Mamă, nu mai doare dorul
Nu mai doare lipsa lui, nu-i
Nu mai simt nimic, am obosit
De cât l-am iubit,
De cât l-am iubit
Mamă, nu mai doare dorul
Nu mai doare lipsa lui, nu-i
Nu mai simt nimic, am obosit
De cât l-am iubit,
De cât l-am iubit
Fugi, inimă, fugi,
Fugi, inimă, fugi,
Că monstrul a murit
D-acuma poți să strigi
Poți să urli, poți să plângi
Poți să dai cu pumnii strânși
Chiar dacă nu se vede, sunt mereu cu ochii plânși
Nu mai doare inima,
Nu mai fac pe victima,
Nu mai dau și nu mai dai,
Nu mai ține replica
Ultimul cuvânt e mereu ceva mărunt
Amândoi ne folosim de adevărul cel mai... crunt
Suntem singuri împreună
Cândva râdeam în soare,
Acuma urlăm în furtună
Și când fulgeră și tună
Ai cuvintele ca scut
N-am văzut, n-am putut,
Nu o să te uit
Mamă, nu mai doare dorul
Nu mai doare lipsa lui, nu-i
Nu mai simt nimic, am obosit
De cât l-am iubit,
De cât l-am iubit
Mamă, nu mai doare dorul
Nu mai doare lipsa lui, nu-i
Nu mai simt nimic, am obosit
De cât l-am iubit,
De cât l-am iubit
Iubirile pleacă, am învățat asta cândva
Înainte de tine, dar nu înaintea ta
Și îți doresc să iubești așa cum te-am iubit eu
Poate așa vei înțelege ce înseamnă suflet greu